Americanii vor homosexuali, elevi de liceu din Bacau
Organizatia extremista si pro-homosexuala americana Southern Poverty Law Center, a lansat proiectul Mix It Up Schools, un proiect care are ca obiectiv promovarea homosexualitatii in scoli in numele tolerantei. (Cititi aici: http://www.tolerance.org/search/apachesolr_search/sexual orientation).
Pe 30 octombrie organizeaza un “prinz” al tolerantei in cadrul caruia elevi heterosexuali si homosexuali vor avea “partasie” impreuna. Peste 2000 de scoli americane vor participa la acest eveniment. 10 scoli din alte tari vor participa si ele, printre care si Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” din Bacau, Romania. Cititi detaliile aici:http://www.tolerance.org/mix-it-up/map
"Ne exprimam dezaprobarea totala fata de participarea Colegiului la acest eveniment care nu va aduce decit confuzie in mintile copiilor nostri. Ne exprimam dezaprobarea fata de autoritatile si oficialitatile care au aprobat derularea acestui eveniment in Romania, fie ca e vorba de Guvernul Romaniei, Ministerul Educatiei, ori conducerea Colegiului din Bacau. Recomandam tuturor cititorilor nostri din Bacau, si de fapt tuturor bacauanilor, sa nu permita copiilor lor sa participe la acest eveniment. Le recomandam deasemenea sa protesteze pe linga oficialitati organizarea acestui eveniment si sa ceara anularea lui. Va rugam adresati-va preocuparile si protestele dlui director Adrian Fuioaga, email ctanghelsaligny@yahoo.com, ori fax 234-581-381".
Initial a fost o organizatie care pleda integrarea rasiala si se opunea discriminarii rasiale. In ultimii ani insa a inceput sa promoveze “toleranta” fata de homosexualitate. A devenit una din cele mai agresive organizatii pro-homosexuale din SUA. Este dezavuata de majoritatea liderilor religiosi de culoare din SUA. In vara a clasificat organizatia pro-familie din SUA, Family Research Council, ca organizatie care promoveaza ura (“hate group”). A catalogat in aceasi categorie si alte grupuri crestine pro-valori cum este Alliance Defense Fund. Romanii nu are nevoie de prezenta sau influenta lui Southern Poverty Law Center in Romania.
SURSA: http://www.razbointrucuvant.ro/
Povestea Legionarului Cristi Manolache
Deunazi am cunoscut un om deosebit. De prin '95 doar auzisem de el. Insa, de vreo doua luni am avut ocazia sa-l cunosc personal, si, dati-mi voie sa spun, e un om deosebit. A trecut prin foc si sabie, a pornit de jos, a cunoscut si saracia si bogatia, a vazut moartea cu proprii ochi si, de curand s-a decis sa conduca destinele urbei lui Bacovia. Iata, pe scurt povestea lui CRISTI MANOLACHE, destainuita chiar de el imediat ce s-a intors din Legiunea Straina:
"M-am înrolat în Legiunea Franceza in 1992, la centrul de recrutare Fort de Nogent, în Paris. Primul pas a constat în testele necesare acceptarii în acest corp al armatei franceze: teste psiho-tehnice, fizice si medicale, fiind apoi trimis pentru perioada de instructie la Castel Naudary, locul de pregatire al tuturor celor admisi în rândurile Legiunii Franceze. Dupa perioada de instructie am luat drumul regimentului de cavalerie cantonat în Orange, în randurile caruia am fost timp de patru ani, participând la diferite schimburi de experienta cu caracter militar, instructii speciale dar si fiind trimis în unele teatre operationale. Am parasit Orange, mergând întâi în fosta Iugoslavie si apoi pentru doi ani în Djibouti, ca membru al corpului de mentinere a pacii, având si misiuni de paza a unor obiective strategice. Atunci am avut onoarea de a-l cunoaste pe presedintele Frantei, Jacques Chirac, venit într-o inspectie a trupelor cantonate în torida tara africana. A fost o perioaa? noua în viata mea, petrecuta pe un continent al contrastelor, unde cel mai mare inamic a fost caldura. Am revenit în Franta unde mi-am continuat activitatea la un alt regiment, cel de geniu, cu sediul la Avignon, unde am ramas pâna la sfârsitul contractului semnat cu Legiunea Franceza. A fost un nou început, într-o alta specializare, conform specificului noului regiment. Dar, fara nici un dubiu, a fost în acelasi timp si o noua provocare. Timp de opt ani am participat la teatrele operationale din Africa Centrala (1994), Iugoslavia (1995-1996) Si o noua misiune de patru luni în Djibouti în afara celor doi ani petrecuti acolo (1996-1998). Anii petrecuti în legiunea Franceza înseamna cea mai bogata experienta pe care am trait-o, unde mi-am format un caracter puternic si am învatat c?a tot ceea ce-ti propui în viata se obtine prin munca si sacrificiu. Regulile, ordinea si rigoarea sunt elemente definitorii ale celor ce au îmbracat uniforma Legiunii Franceze. Am revenit în tara în 2000, si mi-am deschis propria afacere, cu banii câstigati în cei opt ani petrecuti în armata franceza. Întors acasa, vazând ca lucrurile nu functioneaza, m-am implicat si în viata politica, începând cu 2002. Sper ca, prin experienta de viata acumulata pâna acum sa reusesc, cu acceptul si sprijinul oamenilor, sa pun umarul la schimbarea în bine a comunittaii în care traim. Datorie, reguli si progres! Aceasta este deviza dupa care ma calauzesc si care îmi va fi mereu în fata ochilor.
Sursa: http://legiuneastraina.ro
"M-am înrolat în Legiunea Franceza in 1992, la centrul de recrutare Fort de Nogent, în Paris. Primul pas a constat în testele necesare acceptarii în acest corp al armatei franceze: teste psiho-tehnice, fizice si medicale, fiind apoi trimis pentru perioada de instructie la Castel Naudary, locul de pregatire al tuturor celor admisi în rândurile Legiunii Franceze. Dupa perioada de instructie am luat drumul regimentului de cavalerie cantonat în Orange, în randurile caruia am fost timp de patru ani, participând la diferite schimburi de experienta cu caracter militar, instructii speciale dar si fiind trimis în unele teatre operationale. Am parasit Orange, mergând întâi în fosta Iugoslavie si apoi pentru doi ani în Djibouti, ca membru al corpului de mentinere a pacii, având si misiuni de paza a unor obiective strategice. Atunci am avut onoarea de a-l cunoaste pe presedintele Frantei, Jacques Chirac, venit într-o inspectie a trupelor cantonate în torida tara africana. A fost o perioaa? noua în viata mea, petrecuta pe un continent al contrastelor, unde cel mai mare inamic a fost caldura. Am revenit în Franta unde mi-am continuat activitatea la un alt regiment, cel de geniu, cu sediul la Avignon, unde am ramas pâna la sfârsitul contractului semnat cu Legiunea Franceza. A fost un nou început, într-o alta specializare, conform specificului noului regiment. Dar, fara nici un dubiu, a fost în acelasi timp si o noua provocare. Timp de opt ani am participat la teatrele operationale din Africa Centrala (1994), Iugoslavia (1995-1996) Si o noua misiune de patru luni în Djibouti în afara celor doi ani petrecuti acolo (1996-1998). Anii petrecuti în legiunea Franceza înseamna cea mai bogata experienta pe care am trait-o, unde mi-am format un caracter puternic si am învatat c?a tot ceea ce-ti propui în viata se obtine prin munca si sacrificiu. Regulile, ordinea si rigoarea sunt elemente definitorii ale celor ce au îmbracat uniforma Legiunii Franceze. Am revenit în tara în 2000, si mi-am deschis propria afacere, cu banii câstigati în cei opt ani petrecuti în armata franceza. Întors acasa, vazând ca lucrurile nu functioneaza, m-am implicat si în viata politica, începând cu 2002. Sper ca, prin experienta de viata acumulata pâna acum sa reusesc, cu acceptul si sprijinul oamenilor, sa pun umarul la schimbarea în bine a comunittaii în care traim. Datorie, reguli si progres! Aceasta este deviza dupa care ma calauzesc si care îmi va fi mereu în fata ochilor.
Sursa: http://legiuneastraina.ro
Un ciumpalac se da mare consilier
Dragilor, vineri am primit o scrisoare interesantadin partea unui consilier local, chipurile, de la PSD, care se doreste a fi primar. Sau, din nou, consilier. Ziua de 10 iunie va decide, voturile bacauanilor. Haideti sa vedem ce vrea domnul Zaharia...
Vineri, 16 martie 2012, Primarul Romeo Stavarache a propus alocarea a 3,16 milioane Euro unor fundaţii! Din aceşti bani cei mai mulţi - 2,66 milioane Euro - au fost alocaţi fundaţiilor care susţin şi promovează sportul. Pentru promovarea badmintonului băcăuanii vor plăti 10.000 lei noi. Alţi 650.000 lei noi au fost alocaţi de Primarul Stavarache pentru "susţinerea performanţei sportive". Are sens să vă amintesc faptul că în Bacău gropile sunt astupate cu pietriş sau că 18 băcăuani au fost muşcaţi de câinii comunitari week-endul trecut în municipiul nostru? Are sens să vă spun că pentru serviciile de îngrijire şi asistenţă la domiciliu a bătrânilor noştri Primarul Stavarache a alocat doar 7.644 Euro, iar pentru îngrijirea câinilor fără stăpân a alocat doar 10.344 Euro? Are sens să vă spun că alocarea acestor sume de bani a fost făcută netransparent, în cadrul unei comisii compusă doar din consilieri locali din partidul domniei sale şi angajaţi ai Primăriei Bacău? Pentru a vă convinge de afirmaţiile mele vă rog să verificaţi faptul că pe site-ul Primăriei Bacău nu sunt prezentate, în Proiectul de Hotărâre nr. 2, sumele alocate de primar şi nici fundaţiile către care pleacă cele 3,16 milioane Euro. Nu vreau să credeţi că sunt împotriva activităţii fundaţiilor sau a scopului nobil care se regăseşte în unele dintre proiecte! Cred doar că o parte dintre acestea nu îşi aveau rostul, sau dacă îl aveau, acest rost trebuia explicat de primar! Băcăuanii nu au fost informaţi nici o clipă cum se vor cheltui aceşti bani! Tocmai de aceea, am solicitat primarului Romeo Stavarache o prezentare pe larg a proiectelor aprobate vineri, 16 martie 2012. Am făcut acest lucru în numele băcăuanilor care trebuie să afle cum se cheltuiesc cei 3,16 milioane Euro. Primarul trebuie să dea socoteală! Să spună cine sunt managerii de proiect şi activităţile care urmează să se desfăşoare cu banii băcăuanilor etc. Consider că astfel de decizii trebuie luate cu o consultare mai largă deoarece băcăuanii pot considera că asfaltarea străzilor sau îngrijirea câinilor comunitari în locuri special amenajate sunt activităţi mai importante decât promovarea badmintonului! Vă informez că vineri, în cadrul şedinţei Consiliului Local nu am fost de acord cu propunerile făcute de primarul Stavarache şi am cerut ca acesta să ne prezinte şi rapoartele de activitate pentru finanţările făcute de Primăria municipiului Bacău către fundaţii, în 2011.
Nicolae Zaharia, consilierul tău local
Vineri, 16 martie 2012, Primarul Romeo Stavarache a propus alocarea a 3,16 milioane Euro unor fundaţii! Din aceşti bani cei mai mulţi - 2,66 milioane Euro - au fost alocaţi fundaţiilor care susţin şi promovează sportul. Pentru promovarea badmintonului băcăuanii vor plăti 10.000 lei noi. Alţi 650.000 lei noi au fost alocaţi de Primarul Stavarache pentru "susţinerea performanţei sportive". Are sens să vă amintesc faptul că în Bacău gropile sunt astupate cu pietriş sau că 18 băcăuani au fost muşcaţi de câinii comunitari week-endul trecut în municipiul nostru? Are sens să vă spun că pentru serviciile de îngrijire şi asistenţă la domiciliu a bătrânilor noştri Primarul Stavarache a alocat doar 7.644 Euro, iar pentru îngrijirea câinilor fără stăpân a alocat doar 10.344 Euro? Are sens să vă spun că alocarea acestor sume de bani a fost făcută netransparent, în cadrul unei comisii compusă doar din consilieri locali din partidul domniei sale şi angajaţi ai Primăriei Bacău? Pentru a vă convinge de afirmaţiile mele vă rog să verificaţi faptul că pe site-ul Primăriei Bacău nu sunt prezentate, în Proiectul de Hotărâre nr. 2, sumele alocate de primar şi nici fundaţiile către care pleacă cele 3,16 milioane Euro. Nu vreau să credeţi că sunt împotriva activităţii fundaţiilor sau a scopului nobil care se regăseşte în unele dintre proiecte! Cred doar că o parte dintre acestea nu îşi aveau rostul, sau dacă îl aveau, acest rost trebuia explicat de primar! Băcăuanii nu au fost informaţi nici o clipă cum se vor cheltui aceşti bani! Tocmai de aceea, am solicitat primarului Romeo Stavarache o prezentare pe larg a proiectelor aprobate vineri, 16 martie 2012. Am făcut acest lucru în numele băcăuanilor care trebuie să afle cum se cheltuiesc cei 3,16 milioane Euro. Primarul trebuie să dea socoteală! Să spună cine sunt managerii de proiect şi activităţile care urmează să se desfăşoare cu banii băcăuanilor etc. Consider că astfel de decizii trebuie luate cu o consultare mai largă deoarece băcăuanii pot considera că asfaltarea străzilor sau îngrijirea câinilor comunitari în locuri special amenajate sunt activităţi mai importante decât promovarea badmintonului! Vă informez că vineri, în cadrul şedinţei Consiliului Local nu am fost de acord cu propunerile făcute de primarul Stavarache şi am cerut ca acesta să ne prezinte şi rapoartele de activitate pentru finanţările făcute de Primăria municipiului Bacău către fundaţii, în 2011.
Nicolae Zaharia, consilierul tău local
Minciunile lui... "Minciunica"
La sfârsitul anului de gratie 2011, edilul orasului, Romeo
Stavarache se putea "mândri" ca are deja în spate sapte ani si
jumatate, adicatalea aproape doua mandate în fruntea urbei. Daca ar fi sa contabilizam realizarile sale, desigur raportate la programul electoral, am putea spune cu certitudine ca în proportie de 80 la suta, ultimul mandat 2008-2012 a fost un an al minciunilor si al promisiunilor. Un mandat al proiectelor doar srise pe hârtie si trâmbitate în ziare sau posturi de televiziune.Promisiuni... promisiuni
"Bacaul a fost al tau. Vreau sa ti-l dau înapoi"! Acesta a fost
mesajul cu care Stavarache i-a "uns" la suflet pe bacauani în
vara lui 2004. Nici în 2011, bacauanii nu si-au primit orasul înapoi.
Poate, doar în imaginatia lui Stavarache. În 2004, actualul edil le
promitea bacauanilor, printre altele ca va identifica acele lucruri pe
care bacauanii nu le au, mai exact va diminua taxele si impozitele, va
construi un spital municipal, va înfiinta farmacii de tip economat,
pensionarii vor avea abonamente gratuite pe transportul în comun,
rampa de gunoi va fi modernizata si ecologizata, iar noul cimitir al
orasului va primi un teren. Acestea sunt doar câteva din noianul de
promisiuni din 2004, pentru care Romeo Stavarache a uitat sa
spuna, chiar si în 2011 în câte mandate le va si realiza.
Demolarea Stadionului, K.O pentru Stava
O initiativa care nu si-a gasit ecou pozitiv printre
bacauani în 2007 pare sa fie cea care îi va da lovitura de gratie
actualului edil. La alegerile de anul viitor. Este vorba de intentia de a
demola Stadionul Municipal, pe amplasamentul sau urmând a se
construi un Mall, iar un alt stadion sa fie amplasat undeva, la iesirea
din Bacau. Marea majoritate a celor intervievati într-un sondaj de
opinie sunt total nemultumiti de ideea edilului de a darâma un
edificiu cum este Stadionul Municipal, neascunzând însa
faptul ca în spatele afacerii s-ar afla anumite interese
personale sau de grup.
Impozite si taxe...la fel
Nici în 2011, scaderea impozitelor si taxelor locale nu a fost realizata.
Desi se lauda dupa primul an de mandat ca taxele si
impozitele locale vor fi mai mici, Stavarache uita sa spuna, la
acea vreme ca reducerea impozitelor si taxelor locale cu 40 de
procente a fost stabilita printr-o Hotarâre de Guvern înca din
anul 2003, iar bacauanii platesc acum aceleasi taxe si
impozite la fel ca si celelalte orase care au acelasi numar de
locuitori. Conform Codului Fiscal, stabilirea impozitelor si
taxelor locale se face o singura data pe an, o astfel de reducere
existand in mai 2004, când Consiliul local de la acea vreme, de pe vremea lui Dumitru Sechelariu reducea cu 40 de procente valoarea taxelor pentru urmatorul an, 2005. De atunci si pâna acum doar vorbe desarte... In timp ce pe vremea lui Sechelariu mai mergea cate ceva, Bacaul arata altfel, chiar daca si atunci, ca si acum tot « gasca « proprie avea intaietate la banul public
Licitatii doar pentru camarila proprie
Actuala administratie, sub bagheta magica a papusarului Pinocchio Romeo
Stavarache a continuat si în 2011 sa atribuie, pe baza unor licitatii
diverse lucrari catre societatile agreate de conducerea liberala de la
Bacau, în mod special ale colegilor de partid ale primarului. Au fost
desigur si firme importante care au primit diverse lucrari, dar, desigur,
a caror valoare era mult inferioara celor preferate de primar. Altele nu
au primit nimic. Ca sa nu mai vorbim si de acordarea autorizatiilor de
constructie care, la fel, are culoare politica. Pentru a nu mai gresi în
afirmatii, rândurile ce urmeaza vom face trimitere la unele date
remise de municipalitate. Astfel, în ultimii ani, Primaria
Municipiului Bacau a atribuit peste 300 de contracte, în urma
procedurilor legale de contractare de servicii, produse sau lucrari,
conform OUG 34/2006, în valoare de miliarde de lei. Din
aceste contracte, 3 au fost adjudecate de firma S.C. Vasion, a caror
valoare este de aproape 500 000 lei, deoarece oferta S.C. Vasion a
avut pretul cel mai mic respectând specificatiile tehnice din caietul
de sarcini. Firma S.C. Global Invest s-a ocupat de mopntarea
pavelelor din Parcul Trandafirilor, pavele ce a fost achizitionate cu
banii municipalitatii de la SC Vasion, al carui administrator Gica
Vlasie se afla în cercul de proeteni al primarului. S.C. Nova Casa
SRL, condusa de Codrin Anghel, finul lui Vlasie, a câstigat licitatia
de lucrari la 3 din cele 60 de unitati de învatamânt: Colegiul Anghel Saligny, ªcoala nr. 10 si ªcoala Al. Ioan Cuza. Nu au lipsit si multe contracte încheiate între Primaria Bacau si firma SC Consizo Serv SRL. Toate aceste societati, din pacate se afla în sfera de interes a lui Stavarache, lucru pe care edilul prefera sa-l nu aminteasca, ci mai degraba sa-l contrazica.
Unele societati bacauane care, desigur nu erau sau nu sunt in atentia lui minciunica Stavarache sunt lasate sa moara pentru ca nu acces la lucrari, iar acestea se dau pe ochi frumos unor firme apropiate, sau chiar unora de peste granita. Si astfel se ajunge ca gasca Stavarache-Palar-Ciubotaru sa se imbogateasca peste noapte.
Doua poduri pentru un pod
Anul 2007 s-a dovedit a fi nefast pentru edil si în ceea ce priveste
demararea lucrarilor de reabilitare la Podul ªerbanesti. Bâlbâielile
sale, dar si ale specialisttilor au scos la iveala un lucru arhicunoscut:
când e vorba de banul public, aproape ca nimeni si nimic nu mai
conteaza. Asa încât la licitatie a fost agreata doar o firma, respectiv
Arcada SRL Galati, societate care a oferit pretul cel mai mic, dar
care nu avea macar habar de ceea ce înseamna reabilitarea sau
constructia unui pod. Ba mai mult, este deja cunoscut faptul ca o
macara de 80 de tone s-a prabusit de pe pod din cauza stângaciei
specialistilor de la Galati. Ca sa nu mai adaugam si stângacia edilului
care a fost de acord cu constructia a doua podete, în cele din urma
doar unul fiind cât de cât bun pentru traficul rutier si pentru care s-a
scos din visteria contribuabililor doua milioane de euro, bani care au
ajuns la firmele din cercul de prieteni ai edilului municipiului. La o
banala ploaie, cel de-al doilea podet a cedat si, din cauza ca nu
permite o sarcina mai mare de 3,5 tone, cei care locuiesc dincolo de
podul Serbanesti sunt nevoiti sa se deplaseze cu microbuze, în statii
fiind adevarate îmbulzeli.
Stavarache se putea "mândri" ca are deja în spate sapte ani si
jumatate, adicatalea aproape doua mandate în fruntea urbei. Daca ar fi sa contabilizam realizarile sale, desigur raportate la programul electoral, am putea spune cu certitudine ca în proportie de 80 la suta, ultimul mandat 2008-2012 a fost un an al minciunilor si al promisiunilor. Un mandat al proiectelor doar srise pe hârtie si trâmbitate în ziare sau posturi de televiziune.Promisiuni... promisiuni
"Bacaul a fost al tau. Vreau sa ti-l dau înapoi"! Acesta a fost
mesajul cu care Stavarache i-a "uns" la suflet pe bacauani în
vara lui 2004. Nici în 2011, bacauanii nu si-au primit orasul înapoi.
Poate, doar în imaginatia lui Stavarache. În 2004, actualul edil le
promitea bacauanilor, printre altele ca va identifica acele lucruri pe
care bacauanii nu le au, mai exact va diminua taxele si impozitele, va
construi un spital municipal, va înfiinta farmacii de tip economat,
pensionarii vor avea abonamente gratuite pe transportul în comun,
rampa de gunoi va fi modernizata si ecologizata, iar noul cimitir al
orasului va primi un teren. Acestea sunt doar câteva din noianul de
promisiuni din 2004, pentru care Romeo Stavarache a uitat sa
spuna, chiar si în 2011 în câte mandate le va si realiza.
Demolarea Stadionului, K.O pentru Stava
O initiativa care nu si-a gasit ecou pozitiv printre
bacauani în 2007 pare sa fie cea care îi va da lovitura de gratie
actualului edil. La alegerile de anul viitor. Este vorba de intentia de a
demola Stadionul Municipal, pe amplasamentul sau urmând a se
construi un Mall, iar un alt stadion sa fie amplasat undeva, la iesirea
din Bacau. Marea majoritate a celor intervievati într-un sondaj de
opinie sunt total nemultumiti de ideea edilului de a darâma un
edificiu cum este Stadionul Municipal, neascunzând însa
faptul ca în spatele afacerii s-ar afla anumite interese
personale sau de grup.
Impozite si taxe...la fel
Nici în 2011, scaderea impozitelor si taxelor locale nu a fost realizata.
Desi se lauda dupa primul an de mandat ca taxele si
impozitele locale vor fi mai mici, Stavarache uita sa spuna, la
acea vreme ca reducerea impozitelor si taxelor locale cu 40 de
procente a fost stabilita printr-o Hotarâre de Guvern înca din
anul 2003, iar bacauanii platesc acum aceleasi taxe si
impozite la fel ca si celelalte orase care au acelasi numar de
locuitori. Conform Codului Fiscal, stabilirea impozitelor si
taxelor locale se face o singura data pe an, o astfel de reducere
existand in mai 2004, când Consiliul local de la acea vreme, de pe vremea lui Dumitru Sechelariu reducea cu 40 de procente valoarea taxelor pentru urmatorul an, 2005. De atunci si pâna acum doar vorbe desarte... In timp ce pe vremea lui Sechelariu mai mergea cate ceva, Bacaul arata altfel, chiar daca si atunci, ca si acum tot « gasca « proprie avea intaietate la banul public
Licitatii doar pentru camarila proprie
Actuala administratie, sub bagheta magica a papusarului Pinocchio Romeo
Stavarache a continuat si în 2011 sa atribuie, pe baza unor licitatii
diverse lucrari catre societatile agreate de conducerea liberala de la
Bacau, în mod special ale colegilor de partid ale primarului. Au fost
desigur si firme importante care au primit diverse lucrari, dar, desigur,
a caror valoare era mult inferioara celor preferate de primar. Altele nu
au primit nimic. Ca sa nu mai vorbim si de acordarea autorizatiilor de
constructie care, la fel, are culoare politica. Pentru a nu mai gresi în
afirmatii, rândurile ce urmeaza vom face trimitere la unele date
remise de municipalitate. Astfel, în ultimii ani, Primaria
Municipiului Bacau a atribuit peste 300 de contracte, în urma
procedurilor legale de contractare de servicii, produse sau lucrari,
conform OUG 34/2006, în valoare de miliarde de lei. Din
aceste contracte, 3 au fost adjudecate de firma S.C. Vasion, a caror
valoare este de aproape 500 000 lei, deoarece oferta S.C. Vasion a
avut pretul cel mai mic respectând specificatiile tehnice din caietul
de sarcini. Firma S.C. Global Invest s-a ocupat de mopntarea
pavelelor din Parcul Trandafirilor, pavele ce a fost achizitionate cu
banii municipalitatii de la SC Vasion, al carui administrator Gica
Vlasie se afla în cercul de proeteni al primarului. S.C. Nova Casa
SRL, condusa de Codrin Anghel, finul lui Vlasie, a câstigat licitatia
de lucrari la 3 din cele 60 de unitati de învatamânt: Colegiul Anghel Saligny, ªcoala nr. 10 si ªcoala Al. Ioan Cuza. Nu au lipsit si multe contracte încheiate între Primaria Bacau si firma SC Consizo Serv SRL. Toate aceste societati, din pacate se afla în sfera de interes a lui Stavarache, lucru pe care edilul prefera sa-l nu aminteasca, ci mai degraba sa-l contrazica.
Unele societati bacauane care, desigur nu erau sau nu sunt in atentia lui minciunica Stavarache sunt lasate sa moara pentru ca nu acces la lucrari, iar acestea se dau pe ochi frumos unor firme apropiate, sau chiar unora de peste granita. Si astfel se ajunge ca gasca Stavarache-Palar-Ciubotaru sa se imbogateasca peste noapte.
Doua poduri pentru un pod
Anul 2007 s-a dovedit a fi nefast pentru edil si în ceea ce priveste
demararea lucrarilor de reabilitare la Podul ªerbanesti. Bâlbâielile
sale, dar si ale specialisttilor au scos la iveala un lucru arhicunoscut:
când e vorba de banul public, aproape ca nimeni si nimic nu mai
conteaza. Asa încât la licitatie a fost agreata doar o firma, respectiv
Arcada SRL Galati, societate care a oferit pretul cel mai mic, dar
care nu avea macar habar de ceea ce înseamna reabilitarea sau
constructia unui pod. Ba mai mult, este deja cunoscut faptul ca o
macara de 80 de tone s-a prabusit de pe pod din cauza stângaciei
specialistilor de la Galati. Ca sa nu mai adaugam si stângacia edilului
care a fost de acord cu constructia a doua podete, în cele din urma
doar unul fiind cât de cât bun pentru traficul rutier si pentru care s-a
scos din visteria contribuabililor doua milioane de euro, bani care au
ajuns la firmele din cercul de prieteni ai edilului municipiului. La o
banala ploaie, cel de-al doilea podet a cedat si, din cauza ca nu
permite o sarcina mai mare de 3,5 tone, cei care locuiesc dincolo de
podul Serbanesti sunt nevoiti sa se deplaseze cu microbuze, în statii
fiind adevarate îmbulzeli.
Cine e proprietarul?
Recunoasteti imobilul din fotografie? Ca indiciu, va spun ca e vorba de un edil care umbla cu pistolul la brau si care e deja la al treilea mandat. Respectiva "casa" e dotata cu de toate, inclusiv piscina. Posesorul spera sa-l prinda pe al patrulea. Numai ca, satenii s-au cam saturat de gogosi...Mai jos, aveti si o poza cu crasma edilului. Cine recunoaste personajul?A, uitasem. Intr-o documentare pentru Radio Bacau am aflat de la sateni ca intr-un fel ar fi fost obligati sau constransi sa faca vanzare la crasma lui, desi pe o distanta de 100 de metru pe strada sunt trei-patru baruri si pe stanga si pe dreapta. Conditia: beti la mine la bar daca vreti sa va rezolv actele cu care veniti la primarie.
P.S. Pentru (ne)cunoscatori, e vorba de Vasile Bibire, primarul comunei Ungureni, judetul Bacau!
P.S. Pentru (ne)cunoscatori, e vorba de Vasile Bibire, primarul comunei Ungureni, judetul Bacau!
Ne mai creştinăm si noi c-o bere si un mic
Credeam că vine sfârşitul lumii,episodul 2012, şi n-am să am parte de o demonstraţie de evlavie asezonată creştineşte cu nişte mici şi ceafă sfârâind pe grătare şi cascade de manele. Uite că ni s-a arătat: pelerinajele făcute pe la mănăstirile patriei de Sf. Maria au scos la iveală încă o dată legătura strânsă pe care creştinul român o are, deopotrivă, cu Divinitatea, cu micii, berea şi cu problematica duşmanilor, reflectată în manelele care-au umplut văzduhul dimprejurul bisericilor. De ce merge românul la mănăstire la Necula sau la Curtea de Argeş? Să arvunească nişte sănătate, nişte belşug, să-şi deschidă sufletul, să se dea câţiva paşi mai aproape de Doamne Doamne, să bifeze încă o acţiune evlavioasă, să aibă cu ce se lăuda vecinilor care-au preferat să rămână acasă, să-şi demonstreze lui însuşi cât de riguros este în respectarea evenimentelor cu încărcătură religioasă? Poate că da. Sau poate doar pentru a petrece lângă un grătar încins, pentru a sacrifica nişte mici, a râgâi la finalul unei beri şi a se lăsa purtat pe valurile mesajelor pline de înţelepciune ale manelelor. N-am putea spune că toată suflarea venită să pupe icoane, moaşte şi ce o mai fi fost pe acolo s-a dedulcit la paranghelia cu motiv religios, dar au fost destui care ne-au împins către întrebarea retorică: "Petrecăreţii au mers să tragă un chef la mănăstire sau mănăstirea s-a rătăcit printre cheflii?". Despre români se spune că sunt oameni credincioşi, cu frică de Dumnezeu. De aia or fi stat treji toată noaptea în jurul grătarelor, din prea multă frică de Dumnezeu, să nu care cumva să le salte micii şi ceafa de pe grătar? Că orice sărbătoare, eveniment (fericit sau tragic, nu contează) poate deveni prilej de cruntă veselire în spaţiul carpato - danubiano - pontic, e un lucru bine ştiut. Şi dacă tot s-a pus de-un pelerinaj, de ce să nu împuşte omul doi iepuri dintr-un foc? Ieşi la o petrecere câmpenească, execuţi nişte dansuri din buric şi te pui bine şi cu Divinitatea, că, vorba aia, ai fost la mănăstire în zi de sărbătoare. Straşnic le mai rezolvă oamenii ăştia pe toate, mulţumind atât spiritul (că doar Guţă şi Salam au cântat în deschidere la slujba popii, nu?) cât şi trupul, răsfăţat cu nişte prea - curate fleici şi câteva prea - cinstite beri. Unii spun că spectacolul a fost unul grotesc, alţii le iau apărarea credincioşilor degrabă vărsători de petreceri - "Dar ce voiaţi să facă săracii oameni!?!". Ce să facă? Să se ducă naibii în altă parte şi să înghită mici, cotlete, beri, manele până le-ar fi ieşit pe ochi, lăsând nepângărite cele ce ţin de adevăratul sens al unei astfel de sărbători. I-am auzit pe unii întrebându-se din ce vine intersectarea manifestărilor deosebit de lumeşti cu momentul - teoretic - religios? Poate din ipocrizie, din prostie, din lipsă de educaţie şi de bun simţ. Oricum, nu mai contează. Cert e că, astfel involuând lucrurile, în scurt timp ne-am putea aşeza pe stemă un grătar, nişte PET-uri de bere şi un manelist tânguindu-se. Adică nişte obiecte definitorii pentru îndeletnicirile româneşti contemporane.
Cum ni se spala creierele
Un un bun prieten, angajat al unei mari societati bacauane, imi spunea ca a facut involuntar un experiment. Omul, fara preocupari politice, s-a trezit cu un televizor in birou. Si pe ce sa-l tina, la serviciu fiind, ca doar nu era sa se uite la filme sau documentare? L-a fixat pe Realitatea TV, care l-a insotit vreme de 8 ore cateva zile la rand. Zile dupa care a constatat ca este deprimat, nervos, ca a inceput sa se certe sistematic cu nevasta si ca devenit un sofer agresiv. A inchis televizorul si a redevenit omul dinainte. Credeti-ma, nu e o poveste inventata si este perfect explicabila. Si nu este vorba doar despre Realitatea Tv, ci despre intregul audiovizual care promoveaza un mesaj tot mai violent si isterizant, al ziaristilor si al politicienilor.
Insultele curg valuri. Fiecare este, in viziunea adversarului, prost, tampit, mincinos, nesimtit, hot, rama, vierme, javra, las, betiv, maimutoi, analfabet. In acest context, cate un "incompetent", "limitat" sau "inadecvat" suna aproape ca o lauda.Cum uimitoare devine cate o exprimare de o minima politete, regula daca te uiti la discursurile politicienilor din alte tari. Frecventa invitatiilor la TV este direct proportionala cu grosolania comportamentului si a limbajului. Bunul simt, educatia si politetea sunt plictisitoare.Rar auzi cate un jurnalist care pune o intrebare autentica, cu buna credinta si dorinta sincera de a afla un raspuns adevarat, oricare ar fi el. Intrebarile sunt malitioase, cu raspunsul inclus si intentia clara de a jigni, nu de a lamuri. De altfel, cel mai adesea raspunsul nici nu este auzit. Ca dovada, fie omul este intrerupt, cu o alta intrebare ironica sau tampa, exact cand ajunge la esenta si e pe cale sa explice problema, fie este intrebat peste un minut exact ce spusese mai devreme.
De cele mai multe ori, dezbaterile nu au nicio concluzie, nu aduc nicio informatie, nu releva nicio viziune, nicio solutie, nicio argumentatie. Sunt doar prilejuri ca fiecare sa-si spuna poezia si sa sara in gatul adversarului sub privirile multumite ale moderatorilor, cu atat mai fericiti cu cat e scandalul mai mare si nimeni nu intelege nimic.Si nici nu are cum sa fie altfel, cand invitatii nu au o minima competenta pe tema in dezbatere. Vin sa vorbeasca despre Agricultura actori sau cantareti, despre Sanatate ingineri si despre Justitie medici. Merge banda!
Inutil sa spunem ca toti au doar certitudini. Absolute. Fara fisura vreunui dubiu jenant. Formulari de tipul "ma tema ca", "ma indoiesc", "am speranta" , "socotesc", "cred" sau alte asemenea sunt desuete. Cum adica sa te indoiesti? Esti sigur. Ai convingeri ferme. Te-ai nascut cu ele.Iar certitudinile sunt musai rastite sau, in cel mai bun ca, rostite calm, dar sumbru. Umorul este interzis. Avem cel mult bascalie grosiera cu tente vulgare daca se poate. Si cum sunt mereu aceiasi protagonisti, poti sa spui dinainte de a incepe asa zisa dezbatere si ce vor spune, si cum vor spune. Si daca jurnalistii isi permit sa se comporte ca procurorii sovietici cu orice interlocutor, sa nu dea necuratul sa-i faci vreunuia dintre ei un repros privind propria conduita. "Dumneata sa-ti vezi lungul nasului si sa nu ne inveti pe noi sa ne facem meseria" , o apostrofa recent un mare analist al neamului pe o tanara purtatoare de cuvant a Politiei Timis, care atragea atentia ca actiunile presei pot face rau unor anchete penale. Degradarea limbajului are si subtilitati de lupta de clasa. La OTV a reaparut "ciocoiul", ridicat din cosciugul anilor 50. Mai lipseste doar indemnul sa-l trimitem la canal. La Realitatea TV, bancherii, inclusiv FMI, sunt niste nenorociti de camatari din cauza carora bogatia tarii nu ajunge la popor.
Va mai zic eu una din acelasi ciclu: "Ana, Luca si cu Dej au bagat spaima-n burgheji". Si mai e un necaz mare: nu suntem si noi ca grecii, se plang amarati analisti si politicieni care saliveaza la gandul unor pete de sange de indignat autohton cu care sa manjeasca apoi poarta de la Cotroceni.Si nu este vorba doar despre ceea ce auzim de la TV, ci si despre ceea ce citim la TV, adica despre titlurile care se lafaie pe ecrane, pline de cuvinte grele: prapad, dezastru, cosmar, jale, pe care, desigur, le provoaca, fara exceptie actuala putere. Daca un fiu de primar/consilier/ministru face o blestematie poti fi sigur ca e beizadea PDL. Copiii opozitiei sunt modele. Taticii de judete sunt doar de la PDL, caci presedintii de consilii judetene PSD sunt niste ingeri. Uitati-va la prezidentele de Bacau, Dragos Benea. Nu spun mai multe. Bineinteles ca totul e breaking news, totul e editie speciala, totul e cu galben, clipeste, piuie, agreseaza retina si creierul. Subiectele sunt repetate obsesiv, pana la greata. Asa se face ca televizunile din Romania nu informeaza. Ele isterizeaza si nevrozeaza. Scot din noi toate pornirile animalice, ne umfla frustrarile si ne panicheaza. Larma aceasta fara rost ascunde mai multe lucruri. Pe de-o parte, o totala lipsa de profesionalism si a presei si a clasei politice.Jurnalistii habar nu prea au despre ce vorbesc, nu se documenteza, nu sunt interesati de substanta problemelor. Vor rating si show, vor sange si scandal. Politicienii nu au proiecte, nu au viziune, nu au competente. Si lipsa de fond este mascata de forma, cat mai agresiva, cat mai socanta.Pe de alta parte, nevroza este o modalitate de manipulare, de spalare a creierului. Din spatele larmei neinteligibile, mesajul este scrijelit pe creier. Starea de rau, de frustrare, enervarea si nemultumirea cronica se cornicizeaza dincolo de cauzele ei obiective. Ne imbolnavim incet e nervi, dar, spre deosebire de prietenul meu cu experimentul, nici macar nu ne dam seama.
Insultele curg valuri. Fiecare este, in viziunea adversarului, prost, tampit, mincinos, nesimtit, hot, rama, vierme, javra, las, betiv, maimutoi, analfabet. In acest context, cate un "incompetent", "limitat" sau "inadecvat" suna aproape ca o lauda.Cum uimitoare devine cate o exprimare de o minima politete, regula daca te uiti la discursurile politicienilor din alte tari. Frecventa invitatiilor la TV este direct proportionala cu grosolania comportamentului si a limbajului. Bunul simt, educatia si politetea sunt plictisitoare.Rar auzi cate un jurnalist care pune o intrebare autentica, cu buna credinta si dorinta sincera de a afla un raspuns adevarat, oricare ar fi el. Intrebarile sunt malitioase, cu raspunsul inclus si intentia clara de a jigni, nu de a lamuri. De altfel, cel mai adesea raspunsul nici nu este auzit. Ca dovada, fie omul este intrerupt, cu o alta intrebare ironica sau tampa, exact cand ajunge la esenta si e pe cale sa explice problema, fie este intrebat peste un minut exact ce spusese mai devreme.
De cele mai multe ori, dezbaterile nu au nicio concluzie, nu aduc nicio informatie, nu releva nicio viziune, nicio solutie, nicio argumentatie. Sunt doar prilejuri ca fiecare sa-si spuna poezia si sa sara in gatul adversarului sub privirile multumite ale moderatorilor, cu atat mai fericiti cu cat e scandalul mai mare si nimeni nu intelege nimic.Si nici nu are cum sa fie altfel, cand invitatii nu au o minima competenta pe tema in dezbatere. Vin sa vorbeasca despre Agricultura actori sau cantareti, despre Sanatate ingineri si despre Justitie medici. Merge banda!
Inutil sa spunem ca toti au doar certitudini. Absolute. Fara fisura vreunui dubiu jenant. Formulari de tipul "ma tema ca", "ma indoiesc", "am speranta" , "socotesc", "cred" sau alte asemenea sunt desuete. Cum adica sa te indoiesti? Esti sigur. Ai convingeri ferme. Te-ai nascut cu ele.Iar certitudinile sunt musai rastite sau, in cel mai bun ca, rostite calm, dar sumbru. Umorul este interzis. Avem cel mult bascalie grosiera cu tente vulgare daca se poate. Si cum sunt mereu aceiasi protagonisti, poti sa spui dinainte de a incepe asa zisa dezbatere si ce vor spune, si cum vor spune. Si daca jurnalistii isi permit sa se comporte ca procurorii sovietici cu orice interlocutor, sa nu dea necuratul sa-i faci vreunuia dintre ei un repros privind propria conduita. "Dumneata sa-ti vezi lungul nasului si sa nu ne inveti pe noi sa ne facem meseria" , o apostrofa recent un mare analist al neamului pe o tanara purtatoare de cuvant a Politiei Timis, care atragea atentia ca actiunile presei pot face rau unor anchete penale. Degradarea limbajului are si subtilitati de lupta de clasa. La OTV a reaparut "ciocoiul", ridicat din cosciugul anilor 50. Mai lipseste doar indemnul sa-l trimitem la canal. La Realitatea TV, bancherii, inclusiv FMI, sunt niste nenorociti de camatari din cauza carora bogatia tarii nu ajunge la popor.
Va mai zic eu una din acelasi ciclu: "Ana, Luca si cu Dej au bagat spaima-n burgheji". Si mai e un necaz mare: nu suntem si noi ca grecii, se plang amarati analisti si politicieni care saliveaza la gandul unor pete de sange de indignat autohton cu care sa manjeasca apoi poarta de la Cotroceni.Si nu este vorba doar despre ceea ce auzim de la TV, ci si despre ceea ce citim la TV, adica despre titlurile care se lafaie pe ecrane, pline de cuvinte grele: prapad, dezastru, cosmar, jale, pe care, desigur, le provoaca, fara exceptie actuala putere. Daca un fiu de primar/consilier/ministru face o blestematie poti fi sigur ca e beizadea PDL. Copiii opozitiei sunt modele. Taticii de judete sunt doar de la PDL, caci presedintii de consilii judetene PSD sunt niste ingeri. Uitati-va la prezidentele de Bacau, Dragos Benea. Nu spun mai multe. Bineinteles ca totul e breaking news, totul e editie speciala, totul e cu galben, clipeste, piuie, agreseaza retina si creierul. Subiectele sunt repetate obsesiv, pana la greata. Asa se face ca televizunile din Romania nu informeaza. Ele isterizeaza si nevrozeaza. Scot din noi toate pornirile animalice, ne umfla frustrarile si ne panicheaza. Larma aceasta fara rost ascunde mai multe lucruri. Pe de-o parte, o totala lipsa de profesionalism si a presei si a clasei politice.Jurnalistii habar nu prea au despre ce vorbesc, nu se documenteza, nu sunt interesati de substanta problemelor. Vor rating si show, vor sange si scandal. Politicienii nu au proiecte, nu au viziune, nu au competente. Si lipsa de fond este mascata de forma, cat mai agresiva, cat mai socanta.Pe de alta parte, nevroza este o modalitate de manipulare, de spalare a creierului. Din spatele larmei neinteligibile, mesajul este scrijelit pe creier. Starea de rau, de frustrare, enervarea si nemultumirea cronica se cornicizeaza dincolo de cauzele ei obiective. Ne imbolnavim incet e nervi, dar, spre deosebire de prietenul meu cu experimentul, nici macar nu ne dam seama.
Maidanezii de langa noi
Trăim vremuri tulburi. Ţara e plină de maidanezi, dar se mai găsesc şi câini de rasă. Rar. Un maidanez este vietatea care n-are mamă, n-are tată, n-are stăpân şi nici milă. El trăieşte liber de orice sarcină, nu păzeşte nici stâna, nici gospodăria şi nici prietenul omului nu mai este. Se uneşte cu haita, nu primeşte nicicum printre ei câini de rasă. Îşi stabilesc un teritoriu numai al lor şi orice străin de haită este atacat. La mâncare este pretenţios nevoie mare, nu-i place pâinea românească, importă hrană din alte maidane, nu mănâncă oase, numai carne vrea domnul maidanez.
Câinele de stână îşi hrăneşte puii şi îi învaţă rigorile vieţii, pe când maidanezul îi lasă în voia sorţii, numai după ce le-a asigurat o viaţă de câine… maidanez. Când creşte, puiul de maidanez este şi mai rău decât părinţii săi, vrea confort sporit, cuşcă cu living lat şi lung şi cu multe dormitoare. Puii maidanezilor şefi vor mai multe cuşti, în capitală una, la munte şi la mare câte una şi nu se mulţumesc numai cu atât, le dăruieşte cuşti luxoase şi căţelelor amante, că aşa-i la maidanezi. Unele maidaneze cu părintele maidanez şăf dă şăf îşi fac cuşti din vânzări anterioare, altele sunt trimise în lume, pe post de maidaneze-lătrătoare şi se trezesc căţeluşele cu zgardă de aur şi cuşti confort sporit.
Când se adună pentru a lua hotărâri, maidanezii latră în gol, pentru că numai Maidanezul-Şăf are dreptul de a hotărî. Că aşa-i la maidanezi.
Oamenii numesc asta DICTATURĂ! Câinii de rasă pleacă peste uliţe şi străzi, în cartiere mai binevoitoare, unde se pot hrăni cumsecade. Ce nu înţeleg eu nici în ruptul capului este cum au ajuns maidanezii ăştia să ne încolţească pe toţi, cum au numai ei drepturi iar noi numai obligaţii?! Mi-a spus un prieten mucalit: „Ca să înţelegi viaţa maidanezilor, trebuie să fii maidanez. Ori devii, ori pleci, ori rabzi! Alege!”.
Ce Dumnezeu să mai aleg, dacă oamenii o dau mereu cu oiştea-n gard?! Nici maidanez nu pot să devin, pentru că nu vreau şi nici n-am păr schimbător!
Câinele de stână îşi hrăneşte puii şi îi învaţă rigorile vieţii, pe când maidanezul îi lasă în voia sorţii, numai după ce le-a asigurat o viaţă de câine… maidanez. Când creşte, puiul de maidanez este şi mai rău decât părinţii săi, vrea confort sporit, cuşcă cu living lat şi lung şi cu multe dormitoare. Puii maidanezilor şefi vor mai multe cuşti, în capitală una, la munte şi la mare câte una şi nu se mulţumesc numai cu atât, le dăruieşte cuşti luxoase şi căţelelor amante, că aşa-i la maidanezi. Unele maidaneze cu părintele maidanez şăf dă şăf îşi fac cuşti din vânzări anterioare, altele sunt trimise în lume, pe post de maidaneze-lătrătoare şi se trezesc căţeluşele cu zgardă de aur şi cuşti confort sporit.
Când se adună pentru a lua hotărâri, maidanezii latră în gol, pentru că numai Maidanezul-Şăf are dreptul de a hotărî. Că aşa-i la maidanezi.
Oamenii numesc asta DICTATURĂ! Câinii de rasă pleacă peste uliţe şi străzi, în cartiere mai binevoitoare, unde se pot hrăni cumsecade. Ce nu înţeleg eu nici în ruptul capului este cum au ajuns maidanezii ăştia să ne încolţească pe toţi, cum au numai ei drepturi iar noi numai obligaţii?! Mi-a spus un prieten mucalit: „Ca să înţelegi viaţa maidanezilor, trebuie să fii maidanez. Ori devii, ori pleci, ori rabzi! Alege!”.
Ce Dumnezeu să mai aleg, dacă oamenii o dau mereu cu oiştea-n gard?! Nici maidanez nu pot să devin, pentru că nu vreau şi nici n-am păr schimbător!
Dragilor, JOS PROSTIA!!!
Dragii mei,
M-am săturat de Monica Gabor si de sora-sa,de fetele cu botox şi manechine cu celulită.De blonde.De tipe care arată bine şi atât.Care nu sunt în stare să facă un acord între subiect şi predicat.Fete care citesc doar etichetele de la ţoale şi pantofi.Care mănâncă bio şi merg la sală să pară intelectuale.Care plătesc cu cardul şi au luat diplome pe sâni mari. M-am săturat de băieţi de bani gata care au impresia că pot cumpăra orice.Care au iubite doar ca să aibă, nu să simtă ceva pentru ele. Care se îmbracă de firmă şi au privilegii pentru că tata ocupă nu ştiu ce funcţie în stat.Care se duc să facă studii în străinătate ca să-şi posteze poze pe feisbuc cu toate piţipoancele de pe acolo, ce oricum sunt mai serioase decât ale noastre. M-am săturat de fiţe.
Ăştia distrug toate generaţiile care vin din urmă.Pe bune.Am momente când mă întreb de ce nu m-au afectat şi pe mine.Nu ştiu sigur.Poate pentru că am fost crescut într-o familie de oameni normali.Poate că nu-mi place să fiu la fel ca ceilalţi. M-am săturat să aud aceleaşi ritmuri de melodii peste tot, oricând.De ce nu se caută originalitate?E valabil pentru toate domeniile, nu numai pentru muzică.O luăm în ordine cronologică: grădiniţă, clase primare, gimnaziu, liceu, facultate, masterat, doctorat şi dacă o mai fi ceva, mă scuzaţi că n-am pus, dar eu una nu mai ştiu.Toţi merg după acelaşi tipar.Foarte rar oameni ce au ca scop căutarea originalităţii sau pur şi simplu să accepte ceea ce spun alţii.Voi nu v-ati saturat?
M-am săturat de inconştienţi, proşti, nesimţiţi, ţărani (la figurat), analfabeţi, drogaţi.M-am săturat de România, desi imi iubesc tara. Stiu, o sa vi se para un nonsens.Vreo problemă?Daţi-mă în judecată, în caz că nu vă convine. (Ultima Constituţie a României, cea din 1991, garantează cetăţenilor dreptul la o părere proprie şi ca aceasta să fie ascultată şi respectată de cei din jur.)Atat deocamdata...
M-am săturat de Monica Gabor si de sora-sa,de fetele cu botox şi manechine cu celulită.De blonde.De tipe care arată bine şi atât.Care nu sunt în stare să facă un acord între subiect şi predicat.Fete care citesc doar etichetele de la ţoale şi pantofi.Care mănâncă bio şi merg la sală să pară intelectuale.Care plătesc cu cardul şi au luat diplome pe sâni mari. M-am săturat de băieţi de bani gata care au impresia că pot cumpăra orice.Care au iubite doar ca să aibă, nu să simtă ceva pentru ele. Care se îmbracă de firmă şi au privilegii pentru că tata ocupă nu ştiu ce funcţie în stat.Care se duc să facă studii în străinătate ca să-şi posteze poze pe feisbuc cu toate piţipoancele de pe acolo, ce oricum sunt mai serioase decât ale noastre. M-am săturat de fiţe.
Ăştia distrug toate generaţiile care vin din urmă.Pe bune.Am momente când mă întreb de ce nu m-au afectat şi pe mine.Nu ştiu sigur.Poate pentru că am fost crescut într-o familie de oameni normali.Poate că nu-mi place să fiu la fel ca ceilalţi. M-am săturat să aud aceleaşi ritmuri de melodii peste tot, oricând.De ce nu se caută originalitate?E valabil pentru toate domeniile, nu numai pentru muzică.O luăm în ordine cronologică: grădiniţă, clase primare, gimnaziu, liceu, facultate, masterat, doctorat şi dacă o mai fi ceva, mă scuzaţi că n-am pus, dar eu una nu mai ştiu.Toţi merg după acelaşi tipar.Foarte rar oameni ce au ca scop căutarea originalităţii sau pur şi simplu să accepte ceea ce spun alţii.Voi nu v-ati saturat?
M-am săturat de inconştienţi, proşti, nesimţiţi, ţărani (la figurat), analfabeţi, drogaţi.M-am săturat de România, desi imi iubesc tara. Stiu, o sa vi se para un nonsens.Vreo problemă?Daţi-mă în judecată, în caz că nu vă convine. (Ultima Constituţie a României, cea din 1991, garantează cetăţenilor dreptul la o părere proprie şi ca aceasta să fie ascultată şi respectată de cei din jur.)Atat deocamdata...
Mai bine mori acasa, in patul tau
Va promiteam, dragii mei ca voi reveni pe marginea mortii tatalui meu. Stiu, titlul postarii vi se pare un pic cinic, dar asta e purul adevar. Dar haideti sa spun ce am pe suflet.
De cateva luni, tata se tot simtea prost, dar cu ceva medicamente si ceaiuri, dar si cu regim alimentar, era mai bine, uneori. Numai ca in prima zi de Paste, noaptea, tot vroia sa mearga la spital, acolo, chipurile, s-ar face bine. Nu am sunat la 112. dar marti, in a treia zi de Paste, fratele mai mare a sunat la Ambulanta. A venit un echipaj. Tata era perfect constient, ba mai mult, s-a urcat pe picioarele lui in Salvare. Am vrut sa urc langa el, dar soferul mi-a replicat: "Ambulanta nu e taxi, nu va putem lua". Bun, a plecat de unul singur la spital, din ce am aflat, ia-u pus banala masca de oxigen in Ambulanta. L-au internat la etajul 4, la dr. Mihailov. Era perfect constient, doar ceva ameteli, dureri in partea dreapta. L-am lasat in salon si am plecat. Miercuri, a doua zi, a fost fratele la el la spital. Era mai bine, i se administra o perfuzie, cu glucoza.Joi am spus ca ajung eu la el, la spital. Numai ca, pe la 12.30, ajuns la salon, medicul, o doamna durdulie si cu gura mare imi spune:"Aaaa, dlmnul Constantinescu? Sa stiti ca acum e grav (nota:el mai fusese internat aici). E la ATI". Cu picioarele tremurande am coborat doua etaje, pana la ATI. Am intrat cu greu, nu toti intra, am aflat ca e la salonul 2. In usa, un domn asistent: "Cu cine aveti treaba?"Tatal meu e aici, Constantinescu"! Scanze salonul si il vad in capat, in pat, cu o masca de oxigen. "Nu va faceti griji, acum doarme, a avut ceva probleme cu respiratia azi noapte si a fost trimis aici. Veniti mai pe seara sau dati un telefon. Imediat ii vom face o sangerare. (Nici pana astazi nu am aflat ce e aia)", m-a luat peste picior asistentul. Cu inima impietrita am plecat. Seara am revenit, dar nu mi s-a dat voie sa intru in ATI. "Nu va faceti probleme, avem grija de el".Asta mi-a spus o alta asistenta.
Nici vineri, nici sambata nu mi s-a dat voie sa intru in ATI. Luni dimineata am revenit la ATI. Pe hol, intreb un asistent. "Aaa, Constantinescu? A decedat duminica la pranz". Mi s-au inmuiat picioarele, tensiunea cred ca mi s-a urcat la 25 (deh, sunt si hipertensiv).Abia m-am abtinut sa nu plang. Imi aduc sacosa cu lucrurile lui. Si acum surpriza. Cand a plecat la spital, tinea un portmoneu la gat cu vreo 3 milioane d elei. Nu era in sacosa, ci doar actele personale. Gata, mi s-a pus pata. Nimeni nu stia cum au disparut banii. Nici cei de la ATI, nici cei de la etajul 4, unde a fost internat. M-a durut enorm, era vorba de pensia lui pe o luna, pe care talharii i-au furat-o.Nici macar directorul Stoica nu a putut face nimic. HOTII DIN SPITAL!!!
Cand l-am scos de la morga, un asistent m-a trimis sa cumpar si un banal pachet de vata, de 4 lei. Asta e sanatatea in Romania, dragii mei.
Si sa va mai spun un lucru. Inca mai cred ca daca statea acasa, cu medicamente si ceaiuri, si astazi l-as fi avut alaturi pe tata. dar nu, spitalul il face bine. Atat de bine l-a facut, ce tratament i-o fi dat Mihailov, ce doza, de l-a dus imediat la reanimare.
Oricum le multumesc pe aceasta cale tuturor prietenilor de suflet care au fost alaturi de mine: Luminita Patrateanu, Mioara Iacob, Iulia Barbu, Puiu Miron, Tudorita Lungu, av. Anghel Taranu....Dumnezeu sa-l ierte!
De cateva luni, tata se tot simtea prost, dar cu ceva medicamente si ceaiuri, dar si cu regim alimentar, era mai bine, uneori. Numai ca in prima zi de Paste, noaptea, tot vroia sa mearga la spital, acolo, chipurile, s-ar face bine. Nu am sunat la 112. dar marti, in a treia zi de Paste, fratele mai mare a sunat la Ambulanta. A venit un echipaj. Tata era perfect constient, ba mai mult, s-a urcat pe picioarele lui in Salvare. Am vrut sa urc langa el, dar soferul mi-a replicat: "Ambulanta nu e taxi, nu va putem lua". Bun, a plecat de unul singur la spital, din ce am aflat, ia-u pus banala masca de oxigen in Ambulanta. L-au internat la etajul 4, la dr. Mihailov. Era perfect constient, doar ceva ameteli, dureri in partea dreapta. L-am lasat in salon si am plecat. Miercuri, a doua zi, a fost fratele la el la spital. Era mai bine, i se administra o perfuzie, cu glucoza.Joi am spus ca ajung eu la el, la spital. Numai ca, pe la 12.30, ajuns la salon, medicul, o doamna durdulie si cu gura mare imi spune:"Aaaa, dlmnul Constantinescu? Sa stiti ca acum e grav (nota:el mai fusese internat aici). E la ATI". Cu picioarele tremurande am coborat doua etaje, pana la ATI. Am intrat cu greu, nu toti intra, am aflat ca e la salonul 2. In usa, un domn asistent: "Cu cine aveti treaba?"Tatal meu e aici, Constantinescu"! Scanze salonul si il vad in capat, in pat, cu o masca de oxigen. "Nu va faceti griji, acum doarme, a avut ceva probleme cu respiratia azi noapte si a fost trimis aici. Veniti mai pe seara sau dati un telefon. Imediat ii vom face o sangerare. (Nici pana astazi nu am aflat ce e aia)", m-a luat peste picior asistentul. Cu inima impietrita am plecat. Seara am revenit, dar nu mi s-a dat voie sa intru in ATI. "Nu va faceti probleme, avem grija de el".Asta mi-a spus o alta asistenta.
Nici vineri, nici sambata nu mi s-a dat voie sa intru in ATI. Luni dimineata am revenit la ATI. Pe hol, intreb un asistent. "Aaa, Constantinescu? A decedat duminica la pranz". Mi s-au inmuiat picioarele, tensiunea cred ca mi s-a urcat la 25 (deh, sunt si hipertensiv).Abia m-am abtinut sa nu plang. Imi aduc sacosa cu lucrurile lui. Si acum surpriza. Cand a plecat la spital, tinea un portmoneu la gat cu vreo 3 milioane d elei. Nu era in sacosa, ci doar actele personale. Gata, mi s-a pus pata. Nimeni nu stia cum au disparut banii. Nici cei de la ATI, nici cei de la etajul 4, unde a fost internat. M-a durut enorm, era vorba de pensia lui pe o luna, pe care talharii i-au furat-o.Nici macar directorul Stoica nu a putut face nimic. HOTII DIN SPITAL!!!
Cand l-am scos de la morga, un asistent m-a trimis sa cumpar si un banal pachet de vata, de 4 lei. Asta e sanatatea in Romania, dragii mei.
Si sa va mai spun un lucru. Inca mai cred ca daca statea acasa, cu medicamente si ceaiuri, si astazi l-as fi avut alaturi pe tata. dar nu, spitalul il face bine. Atat de bine l-a facut, ce tratament i-o fi dat Mihailov, ce doza, de l-a dus imediat la reanimare.
Oricum le multumesc pe aceasta cale tuturor prietenilor de suflet care au fost alaturi de mine: Luminita Patrateanu, Mioara Iacob, Iulia Barbu, Puiu Miron, Tudorita Lungu, av. Anghel Taranu....Dumnezeu sa-l ierte!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)